Vinul

Vinul

Cand am o zi mai grea, plina cu activitati diverse imi trece de multe ori prin cap un gand fugar: “diseara beau un pahar cu vin” si parca ma si vad stand pe fotoliu cu un pahar in mana…bine, in realitate nu se intampla chiar asa pentru ca sigur intervine ceva.

Dar, revenind la topicul discutiei, cand ii cer un vin sotului aud intrebarea: “de care?” … si uite-asa am inceput sa citesc si sa ma informez cum trebuie baut corect un vin.

M-am simtit ca-n scoala, cand ma apucam sa citesc o lectie si totul era la prima vedere. Dar, trecand peste ignoranta mea de pana acum, hai sa va impartasesc si voua, celor incepatori, ca mine, cum sta treaba cu vinul; un rezumat…ca la scoala, cu liniute J

  • Temperatura:
  • vinul alb (fie el demisec sau sec), spumant, rose trebuie sa fie rece, la o temperatura de 5-10°C.
  • vinul rosu, usor, se serveste la o temperatura intre 10-15° C
  • vinul rosu, tare, trebuie sa aiba o temperatura intre 15-18° C
  • Cum le asociem la masa:
  • Carnea alba, usoara, este asociata cu un vin alb, in timp ce carnea rosie cu vinul rosu. Cu cat carnea este mai satioasa, mai grea, la fel trebuie sa fie si vinul.
  • Cam la fel si cu mancarea gatita: cea de culoare deschisa (ciulama, pilaf, omleta, paste cu sos alb) este asociata cu un vin alb, in timp ce tocanita, sarmalele, iahnia de fasole sunt consumate cu un vin rosu.
  • Si la desert e cam la fel: la deserturi usoare, cu fructe, cu vanilie sau cu bezea servim vinuri albe, spumante sau rose, iar la deserturile mai grele, cu ciocolata sau caramel servim un vin rosu.

Mai trebuie sa tinem cont si de regiunea de unde provine mancarea – din aceeasi regiune ar trebui sa fie si vinul. De exemplu, daca mananci branzeturi franzuzesti si vinul alb ar trebui sa fie tot din Franta.

  • Paharele:
  • Vinul rosu se bea din pahare cu gura mai mare, pentru ca aerul care intra in pahar sa puna in valoare aromele vinului
  • vinul alb il savuram din pahare cu gura mai ingusta si il tinem mereu de picior, ca sa nu se incalzeasca (ai retinut ca se bea rece, da?!)
  • sampania se bea din pahare care au gura la fel de mica / mare ca si corpul paharului si sunt putin mai inalte – se pare ca asa se pastreaza cel mai bine efervescenta vinului
  • Ordinea servirii vinului:

Prima data ar trebui servite vinurile usoare si apoi cele mai grele. Pana aici inteleg…adica incep cu peste si vin alb si continui cu sarmale si vin rosu. Insa, la final ajung tot la ceva usor pentru ca vine desertul… Oricum, important este ca inainte de a schimba tipul de vin pe care il bem, sa luam cate o gura de apa, pentru ca papilele noastre gustative sa fie pregatite pentru noi arome.

  • Ordinea servirii invitatilor:

Pe primul loc sta invitatul de seama (ai grija la soacra), iar ultimul pahar in care punem vin va fi al nostru, al gazdei. Dupa invitatul principal urmeaza pe rand: femeile in varsta, femeile tinere, barbatii in varsta si apoi barbatii tineri (nu stiu ce sa zic despre copii, aici e o alta discutie).

Simplu, nu?

Covrigi

Covrigi

Acum ca au trecut sarbatorile cred ca toti ne propunem o “detoxifiere” asa ca seara ne culcam cu gandul a ca doua zi o sa ne luam 2 portocale, un avocado, o banana…poate un mar si sigur o sa bem macar un ceai. Dar, ce sa vezi, ne pomenim si cu un covrig in mana… cum sa nu mananci macar un covrig?!

Iar acum covrigii sunt din ce in ce mai diversi: simpli, cu susan, cu sare, cu mac, cu seminte…ca sa nu mai vorbim de variatiunile pe tema: cu cascaval, crenvursti, sunca etc… Daca in drum spre serviciu dai un telefon ca sa-ti intrebi colegii daca vor un covrig, ametesti incercand sa tii minte toata lista atat de variata. Ce sa mai dom’le, nici covrigul nu mai e ce era odata…

Nu se stie originea exacta a covrigului, unii spun ca initial a fost pregatit in Turcia, altii in Italia, de catre calugari in timpul posturilor, iar altii sustin ca in Germania, unde, de altfel, a fost descoperit primul covrig in jurul anului 600.

O poveste aparte o au covrigii brezel, gasiti initial in zonele locuite de vorbitorii de limba germana: o legenda spuna ca in secolul XV un brutar german nu a facut painea pe gustul regelui, asa ca acesta l-a condamnat la inchisoare. Doar ca, la rugamintile sotiei brutarului, regele este ingaduitor si ii da brutarului inca o sansa si ii porunceste ca in trei zile sa faca o paine prin care soarele sa patrunda de 3 ori. In una din zile brutarul o vede pe sotia sa rugandu-se si asa ii vine ideea unei paini impletite care sa aiba forma unui om care se roaga, o paine cu trei goluri. Doar ca, inainte de a baga coca in cuptor pisica a rasturnat peste aceasta un vas in care era bicarbonat de sodiu. Disperat ca nu mai avea timp sa faca o alta, brutarul a spalat coca de bicarbonatul de sodiu cu apa calda si apoi a copt-o.  Nu mica i-a fost mirarea cand, la final, a vazut ca “accidentul” a fost binevenit, apa calda si bicarbonatul oferind o consistenta perfecta painii.

La noi se pare ca acest produs a fost adus in zona Buzaului de catre grecii care comercializau initial vin. Pentru a-si spori vanzarile, acestia au decis sa serveasca alaturi de licoarea bahica si niste covrigi aromati care sa “mai ceara un pahar”. In timp covrigii de Buzau au devenit cei mai renumiti, iar acum fac parte din “elita” produselor romanesti, fiind marca inregistrata in UE alaturi de carnatii de Plescoi sau salamul de Sibiu.